Novalis descifra la clave del acrónimo
la cámara sellada por la noche queda descubierta,
azul es el mediodía en el campo de la heráldica
manzanas azules circundan su estandarte;
cerrando las vueltas de aquel anillo.
Anillo que gira guiado por el compás
hasta completar una órbita precisa,
enmarcada dentro del ángulo
ese círculo encierra al martillo patético
que siega los campos de centeno;
alternadas espigas sostienen la medalla
gavilla enhiesta dibujada en el sueño de José.
Un torbellino agita las ondas
vértigo que hace girar el aspa de San Andrés,
en el pecho la casaca protesta
cruzada por un aspa rojo.
Azulada llama quema el poema
orgón encendiendo la batería del zafiro,
exultante ánimo para entonar himnos
en medio del jardín de aquella quinceañera
bañada por la luna.
NOVALIS
Novalis dezleagă secretul prescurtării
camera încuiată-n timpul nopții a fost descoperită,
albastră este amiaza pe câmpul heraldicii
mere albastre împrejmuiesc stindardul său;
închizând încolăcirea acelui inel.
Inel ce se învârte călăuzit de compas
până ce-ntregește o orbită exactă
împrejmuit înăuntru unghiului
acest cerc închide secera patetică
ce taie lanurile de secară;
spicuri împletite susțin emblema
snopi drepți desenați în visul lui José
O briză clatină lanurile
vârtej ce-nvârte crucea Sfântului Andrei,
la piept cazaca ce se zbate
încrucișată cu o bretea sângerie.
Flacăra albastră arde poemul
orgon ce aprinde bateria de safir,
stare exultantă de imnuri intonare
în mijlocul grădinii copilandrei
scăldată de lună.
José Ángel Luna Rosado
Traducción de Daniel Lacatus