Novalis

Novalis descifra la clave del acrónimo

la cámara sellada por la noche queda descubierta,

azul es el mediodía en el campo de la heráldica

manzanas azules circundan su estandarte;

cerrando las vueltas de aquel anillo.

Anillo que gira guiado por el compás

hasta completar una órbita precisa,

enmarcada dentro del ángulo

ese círculo encierra al martillo patético

que siega los campos de centeno;

alternadas espigas sostienen la medalla

gavilla enhiesta dibujada en el sueño de José.

Un torbellino agita las ondas

vértigo que hace girar el aspa de San Andrés,

en el pecho la casaca protesta

cruzada por un aspa rojo.

Azulada llama quema el poema

orgón encendiendo la batería del zafiro,

exultante ánimo para entonar himnos

en medio del jardín de aquella quinceañera

bañada por la luna.

NOVALIS

Novalis dezleagă secretul prescurtării

camera încuiată-n timpul nopții a fost descoperită,

albastră este amiaza pe câmpul heraldicii

mere albastre împrejmuiesc stindardul său;

închizând încolăcirea acelui inel.

Inel ce se învârte călăuzit de compas

până ce-ntregește o orbită exactă

împrejmuit înăuntru unghiului

acest cerc închide secera patetică

ce taie lanurile de secară;

spicuri împletite susțin emblema

snopi drepți desenați în visul lui José.

O briză clatină lanurile

vârtej ce-nvârte crucea Sfântului Andrei,

la piept cazaca ce se zbate

încrucișată cu o bretea sângerie.

Flacăra albastră arde poemul

orgon ce aprinde bateria de safir,

stare exultantă de imnuri intonare

în mijlocul grădinii copilandrei

scăldată de lună.

José Ángel Luna Rosado
Traducción de Daniel Lacatus